Cum sa-ti umpli timpul facand ceva util?

Nu te gandi ca iti voi spune sa faci curat in camera, sau sa te bagi cu nasul prin bucatarie. E o metoda mult mai simpla sa-ti consumi energia si sa faci ca plictiseala sa dispara. DESENEAZA!!!
Nu-ti imaginezi cat de multe ai de castigat. In primul si-n primul rand, iti dezvolti precizia, atentia si dexteritatea.
Iar in al doilea rand inveti sa apreciezi frumosul.
Iata cateva desene proprii:

Country woman

She is a diva

Sasuke

Memory of a Geisha

                                                              Sword girl

Privire de inger

Temptation

Touch of angel

Sunt desenele realizate in ultima saptamana si nu va faceti iluzii ca nu mai fac si altceva intr-o zi in afara de desenat... 

Asa ca, nu va irositi timpul liber. Pretuiti-l si folositi-l pentru ca pot iesi minunatii de desene si de ce nu, alte talente ascunse in interiorul vostru.

 LASA IMAGINATIA SA-SI FACA DE CAP!!!

Speranta moare ultima!

Cred ca toti trecem la un moment dat printr-o deceptie sau ajungem sa spunem ca nu mai avem nici o speranta. Ne plafonam si ne inchidem intr-un con de umbra sau cu alte cuvinte trecem la faza de negare. Nu  credem ca vreodata vom mai  putea trai clipe frumoase sau ca in sufletul nostru va mai rasari o raza de speranta.
Dar eu am ajuns  la o concluzie, ca atunci cand te astepti mai putin soarele va iesi  si pe strada ta.
Asa am patit si eu... .
Nu credeam ca intr-o singura zi mi se pot intampla atatea lucruri minunate. Sa descopar ca cei dragi mie imi sunt alaturi, cand sunt trista ma ajuta sa trec peste, cand plang imi alina cu vorbe dulci sufletul si lacrimile dispar ca si cum nu ar fi existat. 
Dar cel mai des ni se-ntampla sa suferim din cauza ca nu avem langa noi pe acel cineva special caruia sa-i aratam dragostea si ceea ce avem noi mai de pret, sentimentele.
Atunci cand totul pare pierdut, destinul si speranta sunt mana in mana si, punandu-si amprenta, reusesc sa ridice din ceata acea raza de bucurie.
Va spun sincer, nu credeam ca in aceeasi zi pot intalni o persoana care pentru mine este speciala. Desi il cunosc de putin timp, am impresia ca il cunosc de o viata, datorita blandetei si echilibrului pe care il inspira.
Abia acum pot spune ca sunt fericita alaturi de el si de cei dragi din jurul meu, si mai pot spune ca in acest moment am toate motivele necesare unei adolescente sa se considere fericita.
Asa ca speranta este ca o clepsidra, cand crezi ca ea s-a scurs, se intoarce in favoarea ta sau o poti considera aripa unui inger ce te va proteja mereu.

Diferiti dar la fel...

Desi ti-am cunoscut privirea, desi stiu cum gandesti,

Mi-am dat seama ca inca nu stiu tot, ca nu stiu cine esti...

Si de-mi spui mereu ce ai pe suflet incercand sa te ajut,

Ma uit la tine, apoi la mine, realizand cat semanam de mult.

Si-un sentiment ciudat ma-ncearca atunci cand ma privesti,

Si stiu ca nu voi putea trai zilnic aceleasi stari sufletesti,

De- aceea profit de fiecare clipa in care te pot vedea, te pot simti

Si dintr-un simplu amic, as vrea ceva mai mult sa fii...

Si-as putea sa te ascult, ascunsa cu grija-n bratele tale

Si suav cu cate-un sarut sa-ti simt buzele ca niste petale

Si seara as adormi sub privirea ta, ce poate...

Si-ar da seama ca pentru tine, inima mea usor incepe a bate.

Dar. Ce urasc acest cuvant, DAR! Inseamna ca- n- curand

Visul ce se-asterne-n pripa in subconstient, stergand,

Va lasa in urma doar iluzii si ganduri in miez de noapte,

Si nu pot pune geana pe geana, caci gandul la tine s-abate...

Ea si Bestia- sunt diferiti dar la fel

       desen realizat in intregime din tempera

Suflet de artist

Un suflet de artist

Cu zambet gol si trist,

Cu lacrima ce-i curge,

Pe obrazu-i si ajunge

De-astampara focul ce zbiara,

Si-mblanzeste acea fiara

Dinauntrul sau si poate

Va uita si va razbate.

Si din glasul ei copilaros

Tresar cuvinte ce le-ntelegi pe dos

Te-ating priviri fulgeratoare

Si te-ntrebi de ce oare...

De ce oare-un chip angelic

Ce-ar putea trai feeric

A ajuns sa spuna des...

Te urasc! nu, te iubesc?

Si carapacea unei testoase se mai sparge!

    Cu ceva timp in urma eram o persoana distanta, rece si indiferenta. Nu impartaseam nimanui trairile, dorintele si neimplinirile mele.

      Traiam mereu cu o teama nejustificata. Daca voi fi judecata pentru ceea ce sunt, pentru ceea ce simt, si pentru ceea ce gandesc. Eram mereu prinsa intr-o lume a mea, unde se lupta mereu nevoia de afirmare cu teama de exteriorizare.

       De multe ori am avut de pierdut din cauza incapatinarii mele. Dar cu putin ajutor din partea celor care tineau cu adevarat la mine, am ajuns treptat sa pot comunica deschis indiferent de subiectul discutiei.

     Doar asa am reusit sa realizez ca gresesc, si impreuna cu sfaturile primite de la ceilalti am incercat sa retusez ce era nepotrivit in caracterul meu. Nu spun ca am reusit complet, dar sunt mandra de cat am putut face.

    Mi-am dat seama ca sunt o alta persoana decat acea iluzie pe care le-o creasem tuturor; mi-am dat seama ca am nevoie de iubire, de intelegere, de sfaturi si in mod special de cineva care sa-mi dea peste nas atunci cand calc stramb, ci nu sa-mi intoarca spatele.

      Iar acum la randul meu incerc sa-i conving pe altii cat de benefica este comunicarea, ca si carapacea singuratatii are un termen limita si ca cei care vor sa te ajute nu trebuie ignorati.

      Asa cum mi-a spus cineva, COMUNICAREA DESCHISA E UN SEMN DE MATURIZARE!

Chiar daca ....

Dupa rauri de iluzii,

Dupa ore cu mii de lacrimi fierbinti,

Am ajuns cu regret la niste concluzii,

Ca ti-am permis sa ma minti...

Sa-ti bati joc de un suflet stingher,

De un om ce-avea nevoie de iubire,

Asemenea unui boboc de floare ce sta in ger...

De ce oare ti-am permis si m-am atasat de tine?

Fugind ca o naluca dupa un strop de iubire

Ce-apare ca fata morgana-n desert,

Facandu-mi sperante si iubind o-nchipuire

Realizez ca te pot uita, da nu pot sa te iert.

Si-am ajuns sa regret fiecare clipa

In care cerseam atentia ta,

Dar eram o copila si gandeam in pripa,

Vremea va trece si eu te voi uita.

Doar in amintirea mea..

Nebunia clipelor cand te aveam,
Bucuria inimii cand te sarutam,
Sclipirea ochilor cand te vedeam,
Si-mplinirea trupului cand ne iubeam...

Toate-s pierdute in amintirea
Unei povesti cu final mai trist
In care tu m-ai lasat aevea
Si unde eu ma chinui sa exist.

Dar....

E prea tarziu sa dau timpul inapoi,
Si prea devreme sa te uit
Dar as vrea sa fim din nou amandoi,
Sa ma pierd in ochii tai, s-apoi sa te sarut.