Pe alei pavate de ger primavaratic,
Pe banci surprinse de trecerea anilor
Sub cerul eclipsat de ploaia de stele,
Se-nfiripa un sarut, un fior, o idila.
Ea vorbeste, el asculta
Cu mana prin paru-i ca firul de iarba
Si cu buzele uscate ce asteapta un sarut.
Adie un sunet, amandoi au tacut,
Si el ofteaza, ea il ingana
Si-l intreaba de ce, dar nestiind sa-i raspunda
Ii fixeaza ochii din priviri jucause
I-atinge piciorul si-apoi o saruta...
Sarutul se pierde odata cu ea
Uitand de povestea pe care-o spunea
Se-ascunde-n bratele lui si tace...
El dandu-si seama ca nu mai are ce-i face,
Incepe ai ingana cateva cuvinte de alint,
Si strans la pieptul sau o tine.
Ea tot tace, dar ce mai putea sa spuna,
Cat de mult a trecut de-atunci
De cand nu a mai simtit fiorii unui prim sarut.
Dar noaptea-si trage cortina...
Si valuri de vant rece se izbesc de crengile inmugurite
Cei doi pleaca lasand in urma lor
Tot ce-au suferit, toata rautatea lumii
Caci pe ei nu-i interesa, erau amandoi
Si sunt impreuna
Si sper sa se tina mult timp, ca si acum, de mana.
Frumos si sensibil ca tine, draguta mea... :)
RăspundețiȘtergere