Nebunia clipelor cand te aveam,
Bucuria inimii cand te sarutam,
Sclipirea ochilor cand te vedeam,
Si-mplinirea trupului cand ne iubeam...
Toate-s pierdute in amintirea
Unei povesti cu final mai trist
In care tu m-ai lasat aevea
Si unde eu ma chinui sa exist.
Dar....
E prea tarziu sa dau timpul inapoi,
Si prea devreme sa te uit
Dar as vrea sa fim din nou amandoi,
Sa ma pierd in ochii tai, s-apoi sa te sarut.
Esti cea mai tare !:* Te iubesc:X
RăspundețiȘtergereWelcome back, baby! Credeam ca ai dat bir cu fugitii din blogosfera... Dar vad ca te-ai intors sa ne incanti cu acest poem sensibil. Abia astept sa vad ce va urma...
RăspundețiȘtergereStii cat de mult cred eu in delicatetea si puterea sufletului tau...
RăspundețiȘtergereSunt tare mandra de tine, mladita de poet...!!!