Am descoperit in una din zilele acestea, cand stateam pe prispa casei bunicilor, ca desi timpul trece repede iar infatisarea ni se schimba, sufletul nostru ramane fraged, care se va bucura de fiecare raza de soare, de fiecare adiere a vantului.
Desenele postate mai jos, sunt reflexii ale unor amintiri tare dragi mie. Sunt povestile pe care bunicul mi le citea... "Ratusca cea urata",
Ratusca cea urata
"Livada"...dar din pacate azi nu se mai afla printre noi deoarece....
Cosul de fructe al bunicii
...arcusul vietii sale s-a rupt...si nu a mai putut termina partitura .
Scrii foarte frumos, si se vede ca pui suflet in ceea ce faci. Bravo tine-o tot asa.
RăspundețiȘtergere..of..cata dreptate..parca mi-ai furat vorbele.:)) ratusca aia :X:X..dar mai ales cioara=))[stim noi]...uite cum imbini tu literatura cu arta :X FELICITARI !!!
RăspundețiȘtergereSi desenele alea [Sunt Prea Tari]! ..:X parca-s rupte din colectia lui Grigorescu..superbe :*
RăspundețiȘtergere:))
RăspundețiȘtergereVezi, draga mea, toate aceste etape din copilaria ta, vor trebui sa se imbine armonios cu toate celelalte care vor veni...Si sa faca impreuna "casa buna" in sufletul tau...Felicitari...!!!
RăspundețiȘtergere