Dupa rauri de iluzii,
Dupa ore cu mii de lacrimi fierbinti,
Am ajuns cu regret la niste concluzii,
Ca ti-am permis sa ma minti...
Sa-ti bati joc de un suflet stingher,
De un om ce-avea nevoie de iubire,
Asemenea unui boboc de floare ce sta in ger...
De ce oare ti-am permis si m-am atasat de tine?
Fugind ca o naluca dupa un strop de iubire
Ce-apare ca fata morgana-n desert,
Facandu-mi sperante si iubind o-nchipuire
Realizez ca te pot uita, da nu pot sa te iert.
Si-am ajuns sa regret fiecare clipa
In care cerseam atentia ta,
Dar eram o copila si gandeam in pripa,
Vremea va trece si eu te voi uita.
Sensibila, delicata... Ca o floare de primavara... Desi se simte tristetea, ma bucur ca ai in tine puterea de a ierta, de a visa... Felicitari... Sa mai compui, exista in tine suficient har si dar...
RăspundețiȘtergereArtistica!8->
RăspundețiȘtergereImi place. Si eu mai scriu poezii si ma intrebam daca vrei sa facem un schimb de linkuri? Eu te-am adaugat deja.Dupa cum spuneam, imi place cum scrii.
RăspundețiȘtergere