Speranta moare ultima!

Cred ca toti trecem la un moment dat printr-o deceptie sau ajungem sa spunem ca nu mai avem nici o speranta. Ne plafonam si ne inchidem intr-un con de umbra sau cu alte cuvinte trecem la faza de negare. Nu  credem ca vreodata vom mai  putea trai clipe frumoase sau ca in sufletul nostru va mai rasari o raza de speranta.
Dar eu am ajuns  la o concluzie, ca atunci cand te astepti mai putin soarele va iesi  si pe strada ta.
Asa am patit si eu... .
Nu credeam ca intr-o singura zi mi se pot intampla atatea lucruri minunate. Sa descopar ca cei dragi mie imi sunt alaturi, cand sunt trista ma ajuta sa trec peste, cand plang imi alina cu vorbe dulci sufletul si lacrimile dispar ca si cum nu ar fi existat. 
Dar cel mai des ni se-ntampla sa suferim din cauza ca nu avem langa noi pe acel cineva special caruia sa-i aratam dragostea si ceea ce avem noi mai de pret, sentimentele.
Atunci cand totul pare pierdut, destinul si speranta sunt mana in mana si, punandu-si amprenta, reusesc sa ridice din ceata acea raza de bucurie.
Va spun sincer, nu credeam ca in aceeasi zi pot intalni o persoana care pentru mine este speciala. Desi il cunosc de putin timp, am impresia ca il cunosc de o viata, datorita blandetei si echilibrului pe care il inspira.
Abia acum pot spune ca sunt fericita alaturi de el si de cei dragi din jurul meu, si mai pot spune ca in acest moment am toate motivele necesare unei adolescente sa se considere fericita.
Asa ca speranta este ca o clepsidra, cand crezi ca ea s-a scurs, se intoarce in favoarea ta sau o poti considera aripa unui inger ce te va proteja mereu.