joi, 27 ianuarie 2011

Asteptare

Si-astept sa cada lacrimi
In fulgi sa se transforme
Si-astept sa se astearna
S-atinga, zgribulind mantaua
Sa tremure si sa-nfioare
Sa-ncremeneasca si s-adoarma,
Un strat superficial de-argila.
Si-astept sa vii aici
Si-astept sa tremuri iar
Asemeni unei maini degerate
Ce cauta un loc mai sigur
Sa-si dezmorteasca firavele falange
Sa se poata misca din nou
S-astepte intins-o speranta
S-astepte s-o atinga cineva
S-astepte sa tremure in doi
Incat natura sa paleasca
Sa reinvie totul,
Sa-nfloreasca pomiii si dragostea din ei
Sa-si poata zari sclipirea din ochi
Sa-si poata recita primul discurs
Si mai asteapta sa-i simta naduful
Si geamatul de placere
Cand caldura i-atinge pe trup...
Dar tot este iarna...
Si visu-i departe...
Si tot nu cad lacrimi...
Ce asteapta-nghetate.



Albastru-verde


Flash

sâmbătă, 22 ianuarie 2011



Cum sa-ti umpli timpul facand ceva util?

Nu te gandi ca iti voi spune sa faci curat in camera, sau sa te bagi cu nasul prin bucatarie. E o metoda mult mai simpla sa-ti consumi energia si sa faci ca plictiseala sa dispara. DESENEAZA!!!
Nu-ti imaginezi cat de multe ai de castigat. In primul si-n primul rand, iti dezvolti precizia, atentia si dexteritatea.
Iar in al doilea rand inveti sa apreciezi frumosul.
Iata cateva desene proprii:


Country woman





She is a diva



Sasuke



Memory of a Geisha



                                                              Sword girl



Privire de inger


Temptation


Touch of angel

Sunt desenele realizate in ultima saptamana si nu va faceti iluzii ca nu mai fac si altceva intr-o zi in afara de desenat... 
Asa ca, nu va irositi timpul liber. Pretuiti-l si folositi-l pentru ca pot iesi minunatii de desene si de ce nu, alte talente ascunse in interiorul vostru.
 LASA IMAGINATIA SA-SI FACA DE CAP!!!

vineri, 7 ianuarie 2011

Speranta moare ultima!

Cred ca toti trecem la un moment dat printr-o deceptie sau ajungem sa spunem ca nu mai avem nici o speranta. Ne plafonam si ne inchidem intr-un con de umbra sau cu alte cuvinte trecem la faza de negare. Nu  credem ca vreodata vom mai  putea trai clipe frumoase sau ca in sufletul nostru va mai rasari o raza de speranta.
Dar eu am ajuns  la o concluzie, ca atunci cand te astepti mai putin soarele va iesi  si pe strada ta.
Asa am patit si eu... .
Nu credeam ca intr-o singura zi mi se pot intampla atatea lucruri minunate. Sa descopar ca cei dragi mie imi sunt alaturi, cand sunt trista ma ajuta sa trec peste, cand plang imi alina cu vorbe dulci sufletul si lacrimile dispar ca si cum nu ar fi existat. 
Dar cel mai des ni se-ntampla sa suferim din cauza ca nu avem langa noi pe acel cineva special caruia sa-i aratam dragostea si ceea ce avem noi mai de pret, sentimentele.
Atunci cand totul pare pierdut, destinul si speranta sunt mana in mana si, punandu-si amprenta, reusesc sa ridice din ceata acea raza de bucurie.
Va spun sincer, nu credeam ca in aceeasi zi pot intalni o persoana care pentru mine este speciala. Desi il cunosc de putin timp, am impresia ca il cunosc de o viata, datorita blandetei si echilibrului pe care il inspira.
Abia acum pot spune ca sunt fericita alaturi de el si de cei dragi din jurul meu, si mai pot spune ca in acest moment am toate motivele necesare unei adolescente sa se considere fericita.
Asa ca speranta este ca o clepsidra, cand crezi ca ea s-a scurs, se intoarce in favoarea ta sau o poti considera aripa unui inger ce te va proteja mereu.