La prima vedere

Pe alei pavate de ger primavaratic,

Pe banci surprinse de trecerea anilor

Sub cerul eclipsat de ploaia de stele,

Se-nfiripa un sarut, un fior, o idila.

Ea vorbeste, el asculta

Cu mana prin paru-i ca firul de iarba

Si cu buzele uscate ce asteapta un sarut.

Adie  un sunet, amandoi au tacut,

Si el ofteaza, ea il ingana

Si-l intreaba de ce, dar nestiind sa-i raspunda

Ii fixeaza ochii din priviri jucause

I-atinge piciorul si-apoi o saruta...

Sarutul se pierde odata cu ea 

Uitand de povestea pe care-o spunea

Se-ascunde-n bratele lui si tace...

El dandu-si seama ca nu mai are ce-i face,

Incepe ai ingana  cateva cuvinte de alint,

Si strans la pieptul sau o tine.

Ea tot tace, dar ce mai putea sa spuna,

Cat  de mult a trecut de-atunci

De cand nu a mai simtit fiorii unui prim sarut.

Dar noaptea-si trage cortina...

Si valuri de vant rece se izbesc de crengile inmugurite

Cei doi pleaca lasand in urma lor

Tot ce-au suferit, toata rautatea lumii

Caci pe ei nu-i interesa, erau amandoi

Si sunt impreuna

Si sper sa se tina mult timp, ca si acum, de mana.

Cantecul generatiei mele

Toate melodiile descriu mai mult sau mai putin o dragoste ideala sau suferinta provocata de persoana iubita.
Dar nici una din aceste melodii nu se potriveste cu ceea ce simti tu.
Multe din portative poarta pe ele note ce canta despre banii castigati sau pierduti de unii avari, ce mai canta si suferinta unei generatii crescuta printre balariile tarii.
Nu spun ca aceste partituri moderne nu au un mesaj; spun doar ca daca vrei sa asculti, sa atingi notele si versurile ce-ti oglindesc trairile, suspinele, zambetele, lacrimile si sperantele, nu-ti ramane de facut decat un singur lucru:
Invata sa-ti asculti inima, sa-i simti ticaitul, si sa incerci sa transpui pulsul pe un portativ.Din gandurile si fiorii ce-ti strabat trupsorul din zori si pana-n seara incearca sa compui versurile baladei, iar din vise si sperante poti innadi delicat un refren care sa uneasca toate aceste elemente.
Desi am doar 17 ani, multe persoane imi spun ca m-am maturizat mult mai devreme. Dar acest lucru nu poate fi privit ca un dezavantaj, deoarece am reusit sa-mi compun melodia ce descrie de-a dreptul tot ceea ce am trait pana in ziua de azi.
Prima strofa reflecta amintirile unei copilarii frumoase si lipsite de tristete, strofa a doua oglindeste perioada in care am inceput sa pot lua hotarari, sa pot deosebi binele de rau si care mai face referire la bucuria de a descoperi ca am o multime de oameni in jurul meu carora le pasa de ce mi-se-ntampla.
Strofa a treia imi insira pe pergamentul sufletului lacrimile, zambetele, iubirile si aventurile ce au fost si stiu ca se vor intoarce sub forma unor umbre in visele mele zbuciumate.
Refrenul imbina visul de a-mi gasi pe cineva pe placul inimii (o persoana care dintr-o simpla privire sa-mi alunge orice indoiala din cuget ), cu speranta de a avea un viitor mai bun decat cel care mi-se-nfatiseaza in acest moment.
Dar oricat m-as stradui nu pot afla finalul cantecului.
Cu toate ca sunt curioasa sa vad care va fi nota de final cantata de arcusul vietii, nu ma grabesc s-o descopar, pentru ca odata ce afli finalul cantecului, iti pierzi din voiosia si din curajul de a lupta pentru tine.