Realizam ca am crescut si avem nevoie de comunicare mai mult ca niciodata?

Sunt sigura ca unii din voi isi aduc aminte cu drag de copilarie. Insa nu toti am avut parte de o copilarie fericita alturi de cei dragi.
In unele cazuri copiii au fost crescuti de bunici, probabil nu le-a fost prea rau, dar nici bine. Simteau nevoie de dragostea parintilor.
Odata cu trecerea timpului, acesti copii s-au autoizolat, devenind mai reci fata de cei din jur.
Acum ajunsi la adolescenta, avand parte de incercarile varstei, trecem prin niste stari sufletesti la care nu stim cum sa reactionam sau pe care nu stim inca sa le depasim.
De aceea e bine ca in momentul in care iti dai seama ca ai un necaz sau o pasa proasta, sa vorbesti cu cei care simti ca tin la tine si carora le pasa de ceea ce ti se intampla.
Va spun din propria experienta, ca prin comunicare deschisa poti trece peste momente foarte grele din viata ta. Abia atunci putem spune ca suntem pregatiti pentru urmatorul sut pe care il vom incasa de la viata.
Acum la varsta noastra spunem ca viata e GRI, dar cineva mi-a aratat cum sa separ partea neagra de cea alba, pentru a-mi fi mie mai bine. Metota e simpla: deschidere si comunicare!

Anomalii

Chiar si-un ciob dintr-o oglinda
Chiar si fulgul din desert,
Ar putea fi cu adevarat reale
Insa eu  nu pot inca, sa te iert.
Si de-ar inflori pomii iarna,
Si de-ar fulgera cu petale,
Chiar de-ti par anomalii...
Eu inca te astept sa vii.
Si de luna ar vedea soarele,
Chiar si nisipul de-ar fi fost numarat,
Nu am sa uit vreodata
Ca mi-ai intors spatele si ai plecat.