Adio blogspot !

Incepand de azi, imi veti putea accesa postarie pe noua pagina de wordpress.

http://anikstyle.wordpress.com

Va multumesc si va astept cu drag,  Alexandra!

La prima vedere

Pe alei pavate de ger primavaratic,

Pe banci surprinse de trecerea anilor

Sub cerul eclipsat de ploaia de stele,

Se-nfiripa un sarut, un fior, o idila.

Ea vorbeste, el asculta

Cu mana prin paru-i ca firul de iarba

Si cu buzele uscate ce asteapta un sarut.

Adie  un sunet, amandoi au tacut,

Si el ofteaza, ea il ingana

Si-l intreaba de ce, dar nestiind sa-i raspunda

Ii fixeaza ochii din priviri jucause

I-atinge piciorul si-apoi o saruta...

Sarutul se pierde odata cu ea 

Uitand de povestea pe care-o spunea

Se-ascunde-n bratele lui si tace...

El dandu-si seama ca nu mai are ce-i face,

Incepe ai ingana  cateva cuvinte de alint,

Si strans la pieptul sau o tine.

Ea tot tace, dar ce mai putea sa spuna,

Cat  de mult a trecut de-atunci

De cand nu a mai simtit fiorii unui prim sarut.

Dar noaptea-si trage cortina...

Si valuri de vant rece se izbesc de crengile inmugurite

Cei doi pleaca lasand in urma lor

Tot ce-au suferit, toata rautatea lumii

Caci pe ei nu-i interesa, erau amandoi

Si sunt impreuna

Si sper sa se tina mult timp, ca si acum, de mana.

Cantecul generatiei mele

Toate melodiile descriu mai mult sau mai putin o dragoste ideala sau suferinta provocata de persoana iubita.
Dar nici una din aceste melodii nu se potriveste cu ceea ce simti tu.
Multe din portative poarta pe ele note ce canta despre banii castigati sau pierduti de unii avari, ce mai canta si suferinta unei generatii crescuta printre balariile tarii.
Nu spun ca aceste partituri moderne nu au un mesaj; spun doar ca daca vrei sa asculti, sa atingi notele si versurile ce-ti oglindesc trairile, suspinele, zambetele, lacrimile si sperantele, nu-ti ramane de facut decat un singur lucru:
Invata sa-ti asculti inima, sa-i simti ticaitul, si sa incerci sa transpui pulsul pe un portativ.Din gandurile si fiorii ce-ti strabat trupsorul din zori si pana-n seara incearca sa compui versurile baladei, iar din vise si sperante poti innadi delicat un refren care sa uneasca toate aceste elemente.
Desi am doar 17 ani, multe persoane imi spun ca m-am maturizat mult mai devreme. Dar acest lucru nu poate fi privit ca un dezavantaj, deoarece am reusit sa-mi compun melodia ce descrie de-a dreptul tot ceea ce am trait pana in ziua de azi.
Prima strofa reflecta amintirile unei copilarii frumoase si lipsite de tristete, strofa a doua oglindeste perioada in care am inceput sa pot lua hotarari, sa pot deosebi binele de rau si care mai face referire la bucuria de a descoperi ca am o multime de oameni in jurul meu carora le pasa de ce mi-se-ntampla.
Strofa a treia imi insira pe pergamentul sufletului lacrimile, zambetele, iubirile si aventurile ce au fost si stiu ca se vor intoarce sub forma unor umbre in visele mele zbuciumate.
Refrenul imbina visul de a-mi gasi pe cineva pe placul inimii (o persoana care dintr-o simpla privire sa-mi alunge orice indoiala din cuget ), cu speranta de a avea un viitor mai bun decat cel care mi-se-nfatiseaza in acest moment.
Dar oricat m-as stradui nu pot afla finalul cantecului.
Cu toate ca sunt curioasa sa vad care va fi nota de final cantata de arcusul vietii, nu ma grabesc s-o descopar, pentru ca odata ce afli finalul cantecului, iti pierzi din voiosia si din curajul de a lupta pentru tine.

Antonime

        Sunt anumite momente in viata ta de adolescent in care dai cu nasu' de cateva trairi total opuse. Bucurie si tristete, speranta si dezamagire, iubire si ura, putere si slabiciune, incredere si incertitudine, singuratate si sociabilitate si multe alte stari pe care nu le poti evita in momentul in care te acapaeaza.

        Incerci sa te dezmeticesti si sa-ti explici de ce se-ntampla mai des, ca dupa o stare de bucurie sa urmeze inevitabil tristetea si nu invers?

Cauti raspuns la intrebarea " de ce acum nu mai sunt atat de sigura pe mine? " sau " de ce ma autoizolez cand sunt atatcat din toate partile fara a riposta? "

        Sunt lucruri pe care nici psihologul nu ti le poate explica.

        Spre exemplu acum ceva timp eram cuprinsa de focul iubirii, dar la scurt timp am ajuns sa simt ura. Sperand ca niciodata nu mi se va mai intampla, am incercat sa nu mai repet ceea ce am facut gresit, dar am ajuns sa simt iar dezamagirea si ciuda, deoarece dupa cate stradanii am depus am ajuns la acelasi sentiment nefericit, ura.

        Dar fara aceste antonime viata nu ar avea nici un sens, iar incercarea zadarnica de a-ti  explica  aceste stari este ca vanatoarea de fantome.

        Ceea ce trebuie sa faci este sa incerci sa-ti educi reactiile si sa imbini aceste fenomene, in asa fel incat sa nu mai ai de suferit.

        Si desenul de mai jos reprezinta paralele dintre intimitate si expunere, senzualitate si ispita, blandete si duritate.

   

   Seductie in soapta

La scara mai mare

Am incercat sa depasesc masura clasica. Am vrut sa ma auto-depasesc si uite ca mi-a iesit. 
Acum doua seri m-am jucat din nou cu creionul pe foaie, dar la scara mai mare. Am facut un desen A3, cei drept mi-a luat cam trei ore, deoarece era primul desen mai mare, dar mi-a iesit surprinzator de fain.
Aseara am fost pe la matusa mea, Maria, care mi-a dezvaluit mici trucuri de artist.
 Si uite ce mi-a iesit:

Desen A3, feat Maria

Dar fiind o fire ambitioasa, am incercat sa aplic acele mici secrete. Si intr-un final sunt multumita decum am evoluat.

Blue eyes

Si pentru a nu lasa si celelalte desene in umbra: 

 Desen A4.  LOVE

 PASIUNE

Joaca cu-n creion

Asteptare

Si-astept sa cada lacrimi

In fulgi sa se transforme

Si-astept sa se astearna

S-atinga, zgribulind mantaua

Sa tremure si sa-nfioare

Sa-ncremeneasca si s-adoarma,

Un strat superficial de-argila.

Si-astept sa vii aici

Si-astept sa tremuri iar

Asemeni unei maini degerate

Ce cauta un loc mai sigur

Sa-si dezmorteasca firavele falange

Sa se poata misca din nou

S-astepte intins-o speranta

S-astepte s-o atinga cineva

S-astepte sa tremure in doi

Incat natura sa paleasca

Sa reinvie totul,

Sa-nfloreasca pomiii si dragostea din ei

Sa-si poata zari sclipirea din ochi

Sa-si poata recita primul discurs

Si mai asteapta sa-i simta naduful

Si geamatul de placere

Cand caldura i-atinge pe trup...

Dar tot este iarna...

Si visu-i departe...

Si tot nu cad lacrimi...

Ce asteapta-nghetate.

Albastru-verde

Flash